Diferenţa dintre manager şi lider

 „Managerii sunt responsabili pentru 85% din eșecuri în ceea ce priveşte calitatea, aşadar ei trebuie să fie liderii schimbărilor." J.M.Djuran

Leadership-ul se defineşte precum conducerea unei acțiuni unice care are drept scop atingerea obiectivelor afacerii organizației. Managementul este un concept mult mai larg decât leadership-ul. În management, accentul se pune pe analiza rațională a situației, dezvoltarea strategiei, coordonarea activităților, gestionarea și controlul angajaților.

Pentru a asigura calitatea, sunt necesare – conducerea și managementul. Mai precis, succesul permanent al unei organizații și îmbunătățirea calității se obține prin schimbarea și completarea acestor două procese. Un lider bun nu trebuie să dispună de abilități manageriale. Le pot deține asociații săi. Cu toate acestea, un manager de succes trebuie să fie capabil să conducă oamenii.

Liderul

• dezvoltă
• oferă încredere  
• face treabă bună

Managerul

• menţine
• controlează/verifică
• face treabă bună

Dacă liderul deține carismă, acest lucru depinde de calitățile sale personale, personalităţile lui, situația în care acționează etc. Pentru a avea carismă, este necesar ca liderul să aibă interese comune cu angajații, un grad ridicat de încredere în angajați, angajaților să le fie drag de el, să aibă capacitatea de a-i influența, să aibă o imagine de competență, calificare profesională, succes în muncă și leadership.

Pentru a putea conduce cu succes angajații, managerul trebuie să dispună de putere corespunzătoare. Sursele de putere sunt diferite, depinde de ei înșiși și de rolul lor în organizație:

• puterea legitimă – bazată pe autoritate și ierarhia funcției propriu-zise
  ● puterea de răsplată – recompensarea comportamentul de dorit, avansări, recompense
  ● puterea constrângerii – influență prin pedeapsă
  ● puterea de referință – influența asupra angajaților prin exemplul personal
  ● puterea profesionistă, expertă – bazată pe cunoştinţele profesionale ale managerului.

Pentru a conduce angajații în baza calităţii, cea mai bună este combinarea tuturor tipurilor de putere de mai sus. Cu cât mai multă putere aveţi, trebuie să o folosiţi mai puțin. „Propria putere trebuie întărită şi atinsă prin transferul autorizării pe alții” – aceste sunt cuvintele unuia dintre directorii executivi ai companiei Colgate Palmolive.

În practica companiilor noastre autohtone, termenii de management și leadership sunt echivalenți, iar gestionarea se consideră una dintre funcțiile managementului. Leadership-ul, în sine, presupune un rol de lider, un rol creativ și operațional în modelarea ambientului de calitate. Rolul managementului de top în construirea unui ambient de calitate rezultă din înțelegerea gestionării calității. Managementul de top își realizează rolul prin modelarea viziunii, misiunii, planurilor strategice etc.

De obicei, ceea ce se cere de la angajați, se stabileşte în formă scrisă, prin instrucțiuni, proceduri și cereri orale permanente.

Ce trebuie întreprins de către managementul de top pentru dezvoltarea resurselor umane?

• Să aibă o relație bună cu angajații și relații stabile.
• Să fie pregătit să preia riscurile.
• Să aibă suficient timp pentru a efectua cerințele.
• Să creeze condiții pentru inovare.
• Să planifice continuu și să vorbească angajaților despre viitor.

Managementul de top își atinge rolul în construirea unui mediu organizațional de calitate, de la planificare, prin selecția personalului, introducere în muncă, instruire și dezvoltarea personalului, până la organizare, motivare și control. Prin implicarea personală, managerul prezintă angajaților că interesul conducerii și al angajaților înșiși reprezintă succesul organizației și calitatea muncii la care lucrează împreună.

O importanță deosebită o au managerii direcţi în construirea mediului de calitate. Ei sunt în contact direct cu angajații. În sistemele mari, angajații niciodată nu au șansa de a-și vedea managerii de top. Angajații, în mare măsură, comunică cu primii lor manageri și ei pentru angajaţi reprezintă compania, adică angajatorul. În acest sens, comportamentul angajaților în mare măsură depinde de managerii direcţi. O companie care neglijează importanța managerilor direcţi pierde șansa de a avea o colaborare fructuoasă cu angajații, precum și șansa de a asigura calitate.

Managerul direct trebuie să fie autorizat să exprime necesităţile, să definească condițiile necesare pentru admiterea și orarul de muncă al asociaților. El planifică activităţile și îl prezintă asociaților săi, coordonează realizarea sarcinilor, controlează și întreprinde corecții. Fără manageri direcţi bine selectați și instruiți, este imposibil să se construiască un ambient de calitate. Este necesar ca organizația care dorește să-şi îmbunătățească calitatea, să includă în activitățile sale selecția și educarea managerilor direcţi.

Exemplul personal, autoritatea morală și profesională poate dezvolta energia creativă a angajaților și poate crea un climat favorabil pentru munca de calitate și respectarea nevoilor clienților.