Elementele echipei

Numărul membrilor echipei joacă un rol important. Echipele numără între 3 – 20 de membri. În acest sens, distingem echipe mici (2-4) și echipe mari (12+). Echipele mici sunt mai armonioase, membrii echipei sunt mai apropiați și încearcă să aibă relaţii prietenoase. Un număr mare de persoane poate duce la formarea subgrupurilor, iar astfel se intră mai ușor în conflict. În fiecare echipă este prezentă nevoia ca fiecare să aibă responsabilitate. Această este situația ideală, iar echipa dispune de oportunităţi de succes. Fiecare membru, în conformitate cu caracteristicile și preferințele sale, va prelua mai multe roluri în echipă. Eficiența depinde de membrii echipei, care trebuie să fie orientați spre activitate. Dezvoltarea echipei este un proces dinamic. Majoritatea echipelor se află într-o stare de continuă și constantă schimbare.

Prima etapă în dezvoltarea echipei este formarea. Membrii se cunosc între ei și încearcă să se apropie. Munca în comun încă nu a început. Ideile fiecăruia nu se confruntă încă, iar echipa este încă împărțită.

Cea de-a doua etapă este orientarea. După ce s-au cunoscut și obișnuit cu activităţile în comun, grupul începe treptat să obţină forma unei echipe.

Cea de-a treia etapă este creșterea. Echipa se alcătuieşte și se consolidează într-un întreg armonios.

Cea de-a patra etapă este etapa unei echipe dezvoltate. Obiectivele comune devin obiectivele fiecărui membru al echipei. Fiecare își îndeplinește rolul, munca tuturor este coordonată, iar întreaga echipă este concentrată spre obiectivul comun. Membrii echipei au încredere și cu toţii sunt conștienţi de puterea unei echipe.

Asupra menţinerii și muncii fiecărui grup, și în special a echipei, influențează normele grupului. Normele sunt forme dorite și adecvate ale comportamentului zilnic în grup. Normele reprezintă reguli interne, obiceiuri care sunt valabile pentru toţi membrii. Ele pot fi adoptate într-un mod formal, prin reguli prescrise, dar de obicei nu sunt scrise și se respectă spontan. Acestea sunt importante pentru echipă, deoarece determină limitele comportamentului accepta. Având în vedere impactul pe care normele îl pot avea asupra efectului echipei, în niciun caz nu puteţi fi indiferenţi când vine vorba despre acestea.

Se diferenţiază patru grupuri de condiții pe care le considerăm în mod justificat surse de coeziune. Acestea sunt:

• motivele, adică baza motivaţională a membrilor grupului,
• caracteristicile grupului, cum ar fi obiectivele grupului, modul de operare, reputația etc.,
• așteptările membrilor și evaluarea faptului că prin apartenență, obiectivele respective se ating,
• compararea satisfacției și beneficiilor obținute în grup, evaluând posibilele beneficii ale apartenenței la alte grupuri similare.

Conexiunea/relaţia echipei, cu regularitate, va fi în conformitate cu modul în care membrii acesteia o percep. Dacă sunt atrași de munca în echipă și persoanele implicate, simt simpatie faţă de grup și faţă de obiectivele acestuia și dacă percep grupul ca fiind „propriu”, gradul de conexiune va fi ridicat.

Putem privi rezultatul conexiunii echipei prin moral și eficiența echipei. Este cunoscut faptul că moralul este mai mare în echipele extrem de conectate, datorită comunicării sporite între membri, relaţiilor prietenoase, loialității față de echipă și participării membrilor în activităţi şi la luarea deciziilor. Deci, conexiunea ridicată îmbunătățește satisfacția și moralul membrilor echipei.

În ciuda planificării și conceperii extraordinare a strategiei de lucru în echipă, aproape întotdeauna apar anumite probleme, care pot perturba semnificativ relațiile dintre membrii echipei și pot pune în pericol rezultatul final al proiectului la care lucrează echipa.